Radioamatorii YO “la lucru” în YO/EC 507

Aşa cum sunt rânduite lucrurile pe această lume cu siguranţă şi SOTA este unul dintre ele. Că unii se apucă mai devreme iar alţii mai târziu, de colindat munţii în căutare de vârfuri activabile este o chestiune personală şi nu ţine de nici o organizaţie. Singura organizaţie acceptată în această ecuaţie este aceea care încurajează practicarea radioamatorismului în diferitele forme ale lui.

Faptul că A.R.R. încurajează sau că organizează evenimente pentru iubitorii de SOTA, face parte din menirea organizaţiei şi nu aduce prejudicii nimănui, cu atît mai puţin celor care nu ne suportă acţiunile pe principiul: Dacă eu nu fac, nici altul să nu facă!  Probabil că o maturizare la foc automat, nu le-ar strica.

În acest fel şi în atare condiţii am găsit nimerit să încep în luna mai a acestui an să-mi cunosc patria. Poate pentru unii dintre noi obişnuiţi cu petrecerea timpului liber în afara graniţelor ţării pare o chestiune desuetă dar pentru cei ca mine, care nu am avut timp pentru drumeţii, e o chestie extraordinară faptul că am gasit timp pentru a participa în programul SOTA alături de începători entuziaşti.

Anterior am avut experienţa organizării unor evenimente IOTA şi m-am bucurat mult când am reuşit să demarăm şi proiecte de SOTA pentru radioamatorii YO. Aici mă refer la evenimentul anual, MARATONUL SOTA YO, care este practicat acum în cel putin 23 de ţări şi care se bucură de o popularitate deosebită. Cam sub aceste auspicii am început să ne jucăm de-a drumeţii şi să facem drumeţii (activări SOTA).

Ideea de a activa vîrfurile SOTA din imediata apropiere a reşedinţelor noastre de bază, (BZ) a apărut ca un răspuns la nevoia de mişcare şi cunoaştere! Un lucru bun pentru nişte sedentari ca noi! Hi!

La început am crezut că e o glumă când Tomiţa, YO9TOM şi ulterior Iulian YO9YUL, proaspăt deţinători de autorizaţii de radioamator clasa a III-a, au dat curs invitaţiei de a cunoaşte ce înseamnă radioamatorismul privind prin ochii unui SOT-ist!

Cum nu stau prea mult pe gânduri atunci când e de făcut ceva şi mai ales ştiind că activitatea SOTA la Buzău este neînsemnată în ciuda multitudinii de vârfuri pe care le are de oferit dar motivat şi de faptul că pentru început cei doi e posibil să aibe nevoie de ajutor pentru a gestiona un pile-up, am început pregătirile. Nu voi descrie cu lux de amănunte săptămâna de dinaintea weekend-ului propozabil pentru activitatea SOTA, dar cel puţin din punctul de vedere a lui Iulian YO9YUL, a fost una extrem de agitată.

Sota_2 8iun2016 10_51Întrebări de genul: Ce antenă să îmi fac pentru SOTA? Ce vîrf să abordez? Când îmi fac antena? Care este traseul cel mai bun? Dar ce cablu să folosesc? etc. Acestea au fost nopţile cele mai lungi, aşa că după o încercare nereuşită pe YO/EC 422 din cauza ploilor torenţiale, a venit randul lui YO/EC 507 Piatra Albă să se pregătească pentru activare.

Stabilisem activitatea pentru ziua de dumincă, 05.06.2016. Urma să parcurgem traseul, parte cu auto parte pe jos, pentru a atinge înălţimea Piatra Albă (637m).

În dimineaţa zilei de 5 iunie 2016, pe când încă nu făcusem prea bine ochi, suna Iulian să mă anunţe că este aproape la poarta curţii mele! Am sărit ca ars din pat şi am căutat să mă pregătesc pentru plecare.

Surpriza a fost mare în momentul în care am deschis poarta de acces pentru a primi musafirii. Iulian venea să îi facem botezul unui  frumos RANGE ROVER de 2l, numai bun de cocoţat până aproape de vârful YO/EC 507.

Nu am stat prea mult la poveşti. O cafea în timp ce am refăcut traseul de urmat! Bineînţeles că am ales varianta optima (în opinia noastra. Hi!) şi am procedat la drum!

Totul era simplu, parcurs E85 până la Oreavu, Rîmnicu Sărat şi apoi stânga către Grebanu cu Iulian pe post de navigator cu experienţă. Dupa ce am reuşit să ratăm o intersecţie în care trebuia să virăm la dreapta, am decis că cel mai bun drum este cel pentru “înainte!” Hi!

Flerul ne spunea că suntem pe drumul cel bun! Cât de bun? Nimeni nu putea spune întrucât drumul de pe Google Earth, era acolo, dar neumblat de ani de zile!!  Prima oprire de respiro a fost lângă una dintre impunătoarele eoliene. Peisaj deosebit, dar drum, ioc!

Sota_3 8iun2016 10_51Ne întoarcem, intrăm pe drumul forestier şi de aici …începe aventura!

Stăteam pe locul din spatele şoferului, nea, Gabi, şi parcă îmi venea să o iau la picior în momentul în care am văzut cum se strâmbă Roverul pe făgaşele drumului forestier.  Am zis că acolo rămânem!!

Ce SOTA, ce activare?! Mă gândeam dacă nu rămânem acolo pentru că loc de întoarcere nu aveam. Senzaţia a durat aproape 5km, distanţă care s-a dovedit extrem de lungă. Maşina este cea mai în măsură să spună cel mai bine. Hi!

După nenumărate suişuri şi coborâşuri, dar mai ales după o duzină de afirmaţii de genul: după curba asta este varful!! Mai avem un pic!…, am zărit printre copaci, undeva în stânga, sus, în depărtare, un vârf care părea să fie vârful pe care trebuia să îl activăm.  EVRIKA!

Sota_4 8iun2016 10_51Mai erau totuşi de parcurs încă cel puţin două văi şi o creastă până la el. Am mai mers câteva sute de metri şi am fost nevoiţi să abandonăm maşina!  Se pare că nu mai puteam înainta. Partea grea abia acum începea. Cărăm sacii de spate sus pe creastă. Verificăm coordonatele vârfului şi alegem două locuri pentru instalat staţiile. Vărful acoperit nu prea oferă ferestre de ridicat antenele aşa că profităm de prima oportunitate care ne iese în cale: Coroana unui cireş, rupt de furtună. Cum era de aşteptat, vremea bună la munte nu durează foarte mult. Iulian instalează un pic mai jos de locul în care eram eu dar nu reuşeşte multe QSO-uri întrucât, lucrând în aceeaşi bandă, fiind forţaţi să ne înghesuim din cauza concursurilor din banda de 14Mhz, ne interferăm reciproc. Vorbim şi Iulian abandonează ICOM IC-718 şi vine în locul în care derulam pile-up –ul de rigoare. După ce am lucrat majoritatea staţiilor îi pasez microfonul lui Iulian şi aştept să îşi realizeze numărul de QSO-uri necesar unei activări de succes.  Recunosc că în acest mod am avut timp să admir mai mult peisajul înconjurător dar eram şi atent la descarcările electrice care ne semnalau iminenta furtună care se apropia, destul de rapid. Soarele ardea, dar parcă mai tare ardea microfonul care aducea QSO după QSO în Log. Lucrurile erau plăcute! Făceam hobby şi asta conta cel mai mult pentru noi!

Sota_5 8iun2016 10_51Acum că tot vorbim de furtună, cât am instalat nu am realizat că furtuna era prea aproape de noi aşa că am fost nevoiţi să grăbim lucrurile şi să activăm vârful cu un minim de timp alocat. Am realizat QSO-urile necesare şi am împachetat urgent. Ploaia era deja aproape! Hi! Facem pozele de rigoare, Iulian primeşte botezul SOTA şi şapca de rigoare apoi îmbarcăm.

Norocul nostru a fost că în timpul în care noi făceam CQ în frecvenţă, nea’ Gabi a găsit un drum pe care să continuăm coborârea fără să fim nevoiţi să ne întoarcem. Coborâm în viteză creasta înaltă, aruncăm totul în maşină şi mergem către acasă cu un pas înaintea ploii care începuse să se observe ca un zid pe direcţia nord!

Drumul către casă a fost presărat cu povestiri şi planuri de viitor. Eram norocoşi să avem un As al volanului care să ne ducă în siguranţă acasă indiferent pe unde am fi umblat!

Sota_6 8iun2016 10_51Mulțumim lui nea’ Gabi care a condus profi şi ne-a adus întregi acasă (cu zgîrieturile de rigoare pe maşină) care s-au văzut atunci când am curăţat maşina de nămolul de pe dealurile traversate, dar cu un nou vârf activat şi cu promisiunea unor noi aventuri în SOTA, alături de noi!

 

A consemnat!

YO9RIJ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.